Știu că nu ați mai auzit de ceva vreme despre ce am mai citit, însă nu m-am oprit din citit, am continuat să o fac cu aceeași plăcere ca până acum. De această dată vă voi vorbi despre Povestea mea de Michelle Obama, deși am mai citit și alte cărți între timp, această a lăsat o urmă plăcută asupra mea.
Povestea începe încă de când Michelle era mică, alături de familia ei în South Shore, un orășel din Chicago. Ea și-a trăit cea mai mare parte a vieții alături de fratele ei, Craig și de părinți, până când l-a întâlnit pe Barack, și o scurtă perioadă după aceea.
Părinții ei făceau sacrificii pentru ca ea și fratelui ei nu le lipsească nimic. Michelle provine dintr-o familie modestă, fără prea multe posibilități, însă cu toate acestea, ea și Craig au avut o copilărie frumoasă, au fost învățați de mici să se descurce singuri în viață, să depindă doar de ei și de nimeni altcineva. Părinții erau alături de ei la cele mai importante decizii ale acestora, însă susținându-i doar cu un sfat, dacă aveau nevoie. O astfel de educație avea să îi ajute pe cei doi foarte mult în viața de adult.
Michelle a suferit din cauza faptului că era o persoană de culoare, însă cu timpul a depășit acest aspect, văzându-și de planul ei, acela de a ajunge avocată. A urmat Universitatea Princeton - Facultatea de Drept, iar ulterior a lucrat la o firmă de avocatură, unde l-a întâlnit pe Barack Obama. La scurt timp au devenit un cuplu și a înflorit o frumoasă poveste de dragoste între cei doi. Barack a fost primit cu brațele deschise de către familia Robinson (numele dinainte de căsătorie al lui Michelle).
Barack a mai activat o perioadă în avocatură, apoi s-a implicat în politică, devedind senator. Călătoriile de afaceri au devenit din ce în ce mai mult o parte din viața familiei Obama, iar Michelle era singură, având grijă de cele două fete ale lor. Implicarea lui Barack în politică nu a fost un lucru pe care Michelle și-l dorea pentru familia lor, însă văzând cât de implicat era el și dorința de schimbare pe care o avea, au luat împreună decizia ca acesta să candideze la președinția Statelor Unite ale Americii.
După o campanie lungă și dificilă din punct de vedere politic și familial (Michelle nu prea era încântată de ideea implicării fetelor în lumea publică, însă trebuiau să fie o familie unită), Barack Obama a fost declarat președintele Statelor Unite ale Americii, iar implicit Michelle, Prima Doamnă. Mutarea la Casa Albă s-a realizat rapid, însă acomodarea a fost mai dificilă pentru toți, dar mai ales pentru Michelle și cele două fete.
Viața de Primă Doamnă nu era așa cum își închipuise Michelle, paza se intensificase mai mult decât atunci când Barack era senator. Acum aveau în spate o echipă de oameni care se ocupau de toate treburile casnice, iar în această privință ei îi era dor să facă singură cumpărăturile pentru casă și să se ocupe de pregătirea cinei, cum o făcea altădată. Acum nu mai avea job, trebuia să găsească ceva de făcut care să aibă un impact asupra populației și să lase ceva în urma ei. În acest sens a început să aibă diverse inițiative în zona de healthy food în școlile generale.
Cu toată expunerea publică pe care o avea familia Obama, Michelle a încercat să mențină viețile fetelor cât de cât normale, fără un convoi de pază care să le însoțească peste tot, deși uneori era pusă în situația de a discuta cu părinții prietenelor pe care și le făcuseră fetele, despre necesitatea prezenței măcar e unei persoane din echipa de pază, la ei acasă, chiar dacă era vorba doar despre o simplă petrecere în pijamale.
Legat de pază, Michelle a povestit o întâmplare simplă, dar care mie mi-a rămas întipărită în minte. După multă vreme a ieșit în oraș cu soțul ei, în New York, iar din acest motiv, traficul a fost oprit, restaurantului i-a fost interzis să mai primească alți clienți, în afară de cei prezenți, iar mâncarea a fost verificată înainte de a le fi servită. Tot acest deranjament a fost creat doar pentru ca ea să poată lua cina în oraș cu Barack, iar acest lucru i-a displăcut lui Michelle, dat fiind faptul că au trebuit să încurce planurile multor oameni. De atunci nu au mai repetat această experință, cât a mai fost Barack președinte.
Simt că deja am spus multe lucruri din poveste și nu vreau să o stric. Tocmai de aceea te invit să o citești, iar în carte vei găsi mult mai multe aspecte legate de viața Primei Doamne. Este o poveste faină, care se citește ușor, deși cartea are 620 de pagini, însă eu de cele mai multe ori m-am pierdut printre rânduri și mi-a plăcut :).
Aștept părerea ta dacă ai citit cartea sau după ce ai citit-o. Până la următorul articol #enjoyreading.
Comments